Visare

Vântu-mi adie prin plete uşor
Şi raza de soare,  al căldurii fior,
Îmi mângâie chipul cel palid în zori.
Las sufletului vorbă să se îmbete cu flori
Să vadă-apoi calea către-ale lumii comori.
Deschid ochii lacomi…cad lacrimi în cor,
Doar ca să-i umplu cu-ale vieţii culori.
Întind mâinile, le fac aripi să zbor
Până în zare, să pot atinge un nor…
Să simt azurul în fiece por.
Şi-atunci, de-obosesc, îmi doresc să adorm
Pe-o dulce-adiere de vis nemuritor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: