umbra.copil

O adiere calda a suflat puful florii inainte copilului… Acesta a ramas mut pentru o clipa, a privit tulpina lipsita de petalele vietii, si a aruncat-o pe asfaltul murdar. Mirosul zapuselii ii inunda narile. Forfota orasului gri il facea sa urle cuvinte de plus. A calcat nesigur pe pavajul topit de soare, caci ii era greu sa se miste, sa schiteze vreo expresie pe chipul impietrit. A incercat sa isi desluseasca singur starea in care vroia sa se intalneasca pe sine, dar nu a reusit.

S-a asezat in genunchi, unindu-se cu umbra sa de ciocolata. A atins-o cu ambele maini, a vrut sa o simta, ca si cand ar fi fost persoana pe care o indragea atat de mult. Si-a dat seama ca ceea ce pipaia era doar imaginea lui, transpusa in culoare sa adevarata: negru. O lacrima sarata i s-a prelins pe chip, mangaindu-i buzele ruginite. Apoi inca un parau a izvorat din irisii cicatrizati, si a cazut pe pamant, descriind un cerc perfect. Arata acea picatura albastra de suferinta ca si cand intregul unviers ar fi depins de simetria sa. Dar inainte ca el sa poata zambi, picatura s-a uscat.

Atunci a mai varsat o lacrima, doua, trei, patru… Fiecare din ele durea din ce in ce mai tare, si il consumau pe copilul naiv fara ca acesta sa isi dea seama. Era fascinat de ele, asemanandu-le cu o reverie fina si catifelata pe panza unui pictor batrans si paranoic.

Apoi a inchis ochii. Il ardeau mult prea tare!

Iar eu m-am apropiat de tine si ti-am sarutat lacrimile care lasasera in urma lor, pe fata ta, iubirea…

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: