trecutul ma bantuie

Ploaia inca isi rataceste stropii pe pamantul satul de arsita veri. Iar eu pasesc printre ei ajungand pe malul marii care isi agita si ea nervoasa valurile sub privirea pescarusilor care tipa cu putere. Si incerc sa-mi patrund gandul care imi zubura atat de departe: „Eram doi copii spre maturizare, cand parca ne iubeam atat de mult! Nu prea stiam ce inseamna viata…eram prea mica sa realizez ce e iubirea si ca defapt el era jumatatea mea”!
Si am inceput sa alerg si sa-mi ascund ochii de soarele care incerca disperat sa patrunda sub ghearele puternice ale norilor negri cufundati in minciuna si tristete. La un moment dat am obosit si am cazut in genunchi si am deschis ochii…si ghici ce am vazut?

Intr-un colt intunecat am mai privit odata trecutul…iar pe cerul deja luminos pe imensitatea curcubeului sclipea ca o oglinda magica, viitorul care imi suradea. Urma sa aleg, iar decizia imi apartinea in intregime…dar imi era atat de greu!
M-am ridicat iar cu ultimele puteri, fara sa stau pe ganduri am inceput sa alerg din nou spre locul care avea sa ma faca fericita! Am ajuns intr-un loc parca pustiu, unde se zareau inca niste pasi fosrte stersi de trecerea timpului, de multe ploi de vant, de soare! Am urmat pasii iar in atata intuneric am zarit o lumina… ghici ce alesesem? Urma sa joc si ultima carte la care ma gandeam sa nu ratez…si alesesem locul intunecat…trecutul!

Acel loc pe parcursul pasilor mei incepuse sa se lumineze de puternicele raze ale soarelui care acum zambeau si mii de pasarele isi reciatu cantecul in mii de ecouri.
La un moment dat am ajuns la un rau, apa lui cristalina si rece parca ma inviora…mi-am mai privit odata chipul iar pe malul celalalt am zarit iubirea, era el si ma astepta cu bratele deschise pentru un nou inceput!

Am intrat in rau dar apa lui era atat de rece, numai era decat un pas si era sa ma inec, m-am zbatut si i-am atins mana…m-a ridicat si am patruns in ghearele puternice ale iubirii de unde eram sigura ca nu voi mai iesii niciodata! Eram atat de fericita…iar acum nimeni si nimic nu ma mai facea sa regret decizia deja urmata!
Tot ce regreatam acum, era faptul ca trecuse trei ani

5 comentarii (+add yours?)

  1. hellen
    Dec 21, 2009 @ 19:49:04

    cat de frumos si de trist in acelasi timp :-<
    te admir pentru tot ce ai scris pe acest blog:X

    Răspunde

    • Sweet Memory
      Dec 25, 2009 @ 11:32:28

      multumesc mult …iar tot ce scriu pe acest blog scriu din propria experienta..ma bucur ca iti place atat de mult blogul meu si te mai astept cu cateva comentarii😛

      Răspunde

  2. Alex
    Ian 12, 2010 @ 19:34:16

    Chiar imi face placere sa citesc randurile acestui blog … Te felicit pentru tot ce ai scris in el🙂

    Răspunde

  3. Sweet Memory
    Ian 15, 2010 @ 17:00:27

    Multumesc si ma bucur ca iti place blogul meu🙂

    Răspunde

  4. floryn
    Ian 24, 2010 @ 16:46:05

    buna imi pare rau dar imi place

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: