reverie de vara

Nori albi si gri imi umplu mintea. Se raspandesc printre ganduri, printre visuri ca praful prin vant. Imi ating interiorul asa cum mana de copil atinge firav vata de zahar…Da! Fasia azurie de deasupra e plina de vata de zahar…
Formele haotice ale norilor sunt umbre in adancul fiintei mele. In minte totul e difuz ca ei…un gand nou se raspandeste asa cum imi imaginez ca mana imi trece prin albul norilor. La fel de repede se spulbera si visurile…
Cerul e invelit in iluzii. Norii sunt aburii sperantelor, sunt pete de nebunie…sunt eu. Drumul lor sters de raze e parca viata. Ma raspandesc prin ea in acelasi mod cum banalele forme aluneca pe cer si se desfac in ate moi, plutitoare. Eu ma descompun in visuri, in ganduri, in sentimente care se imprastie…Sunt tot ce am si tot ce pot darui. Se spune ca murim de mai multe ori …moartea launtrica, a sufletului si a mintii. Atunci eu ma voi desface in sperante, in himere, in concepte, in pete de ganduri…Iar cineva le va culege poate din vazduh, din aburul halucinant al vreunui nor uitat. Poate, poate atunci visul meu va deveni visul lui, gandul meu haotic ii va intra in minte, iar sentimentele i se vor lipi inauntru.

Reverie de vara, caldura ma sufoca, dar nu mai mult decat gandurile, decat o agonie amara, decat nuante reci care se zbat intr-un colt al mintii obosite.
Adio, sperante albe! Inchid ochii si cerul se destrama…Nori calmi coboara si ma acopera

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: