Privind fotografia ta…

Stau privind fotografia ta, iar lacrimile imi navalesc fata, pe langa asta ascult melodia care imi aminteste cel mai mult de tine si plang mai tare. Imi e dor de ceva ce nu imi apartine, m-am obinsuit… insa nu de ajuns pentru ca noaptea te vreau in vise. Sunt nopti cand nu vreau sa adorm pentru ca mereu ma trezesc cu lacrimi in ochii si fara tine langa mine. De ce mereu pui intrebari ale caror raspunsuri le sti mai bine ca mine? Iar fiecare intrebare a carui raspuns il sti ma raneste si mai tare..si eu care credeam candva ca nimeni nu ma poate rani…dar vezi mereu apare cineva care te poate rani. Eu care imi stiam fiecare zi ce alcatuieste viitorul meu, era planificata in mintea mea. Acum nu mai stiu nimic decat ca existi tu in inima mea.

Imi e frig, pentru a mia oara…sufletul te striga si te cauta prin mine, dar nu te gaseste. Si nu stiu de ce pentru ca tu esti in inima mea. Stiu te-am ascuns eu prea bine ca sa nu te poata scoata nimeni de acolo. De ce inima nu vrea sa inteleaga ceea ce mintea stie. E o lupta continua intre inima si minte si nu stiu cine va castiga…imi e frica sa aflu pentru ca nu vreau ca niciuna sa castige. Zece vieti daca as avea tot pe tine te-as iubi si nu mi-ar fi de ajuns. Pentru ca pe zi ce trece te iubesc tot mai mult si vreau mai mult.

Dar din ce vreau mai mult?… daca tu nu esti al meu si tind sa cred ca nu esti al nimanui. Da stiu…nu te cunosc dar uiti ca pentru a iubi pe cineva nu e nevoie sa sti orice despre persoana respectiva. Niciunul nu me cunoastem. Si nu cred ca vom ajunge sa ne cunoastem…poate e mai bine asa pentru ca atunci cand va veni momentul sa imi iau ramas bun nu ma va rani asa de tare, nu ma va distruge. Imi vor ramane amintirile pentru ca asa cum sunt versurile melodiei care o ascult “iubirile trec, amintirile raman/ speranta mai e cat iubirea ramane/ poti sa fi mult mai tare cand trecutul nu doare”

Dar eu nu pot fi mai tare pentru ca eu traiesc cu trecutul in present, am nevoie de el pentru a supravietui…pentru ca doar trecutul imi poate oferi ce viitorul nu poate. Si ma doare ca nu pot sa scot trecutul din viata mea. Amintirile cu tine fac parte din trecut…si mi-as fi dorit sa faca parte din present. Tu sa faci parte din viitor. Dar nici tu nu sti care e viitorul tau…si stiu e mult prea greu pentru tine sa iti formezi ceea ce eu vreau. Dar am invatat sa daruies iubire fara sa cer nimic in schimb…dar oare e de ajuns? Pentru ca eu nu vreau de la tine decat sa nu ma uiti sa iti amintesti de nime din cand in cand.

Of..as vrea sa stiu ce imi rezerva viitorul dar nu-l doresc fara tine langa mine, macar atunci cand am nevoie sa ma strangi in brate …sa fi aici. Dar tu nu-mi poti promite nimic in schimb eu iti pot promite tot ce vrei tu, tot ce doresti tu…in afara de a te uita, de a te scoate din inima mea, de a inceta sa ma mai gandesc la tine, de a ma opri din asternutul gandurilor despre tine pe foaie,de a ma hrani cu amintirile mele in legatura cu tine…pentru ca doar astea imi mai raman… acum cand sunt singura ca de fiecare data…

1 comentariu (+add yours?)

  1. Laura
    Apr 05, 2010 @ 20:42:05

    Uimitor!Dureros de adevarat ceea ce spui……..!Ma regasesc in cuvintele tale…..la fel de mult m-a ranit….!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: