Primavara cu chip de copil, cu suflet de femeie

Nu as putea sa descriu primavara decat in culorile pe care le are. Nu as putea sa-i simt freamatul decat in cuvinte simple de copil: raze caldute si jucause, iarba cruda si verde, curcubee de flori, viata- multa, multa, speranta cat cuprinde, inceputuri cat mai indraznete, incercari cat mai reusite. Dar e totusi primavara… primavara care te face sa crezi in nimic si in tot. Si tot o simt si tot o astept cu dragoste, cu bratele si sufletul deschis. Tot fac ghemuri din sperante si vise si le prind de crengile copacilor

Cel mai frumos cadou pe care l-am primit de la aceasta primavara nu mi-a fost dedicat mie. Cineva il cauta in Piata Romana. Un batranel cu ochii blanzi, rotunzi cauta de zor printre zecile de zambilute, ghiocei si lalele un buchetel “aparte”. “Vreau ca florile sa fie proaspate si frumoase. Ce bine ar fi sa fie culese chiar astazi!”, ii expunea vanzatoarei doleantele sale in timp ce ochii sai pornisera de mult in expedia florala. Dupa vreo 10 minute de cautari asidue, s-a oprit asupra unui buchetel de flori marunte, de un galben tipator. L-a gasit! Atunci privirea i s-a luminat. A zambit fericit. I-a multumit de doua ori vanzatoarei si i-a multumit din toata inima…

Habar n-am pentru cine a cumparat acele flori. Trebuie insa sa fi fost pentru o persoana speciala, o persoana iubita, caci cadoul pentru ea nu a fost doar „asa, simbolic…, ci „simbolic” . Nu a fost nici artificial, nici pretentios, nici cumparat din mall… bag mana in foc ca o sa fie primit in incantare si bucurie autentica. Si uite asa a inceput primavara mea… cu iubirea si tineretea celor mai in varsta decat mine… Poate ca primavara este de vina pentru excesul meu de sentimentalism si euforie, insa marturisesc sincer ca mai frumoasa de atat nu putea sa fie.

Nu as putea sa descriu primavara decat in culorile pe care le are. Nu as putea sa-i simt freamatul decat in cuvinte simple de copil: raze caldute si jucause, iarba cruda si verde, curcubee de flori, viata- multa, multa, speranta cat cuprinde, inceputuri cat mai indraznete, incercari cat mai reusite. E drept ca nu mai sunt copil si ca nu mai stiu ce inseamna sa traiesti primavara cu suflet de copil. Nu mai urc scarile blocului in care locuiesc in fuga caci acum are 10 etaje si clar- nu mai ma incumet. Nu mai ma trezesc dimineata razele de soare care dau sa-mi intre in ochi, caci acum fatada blocului e umbrita de cladiri inalte. Una peste alta, mi-am cumparat draperii suficient de groase.

De 1 martie, nu mai pictez felicitari caraghioase in guase si nici nu mai cred ca sunt cele mai frumoase. Acum le editez in photoshop si recunosc ca programelul le face minunate. Nu mai aud ciripitul gugustuciulor din nuci pe care nu doar o data mi-am jurat sa-i arunc direct in cratita de gatit a mamei, ci aud ciripitul claxoanelor. Nu mai ajung acasa cu rucsacul plin ochi cu martisoare, acum primesc cadouri sofisticate in ambalaje sic. Cand deschid geamul, nu mai simt mireasma primaverii, ci mirosul greu si dens al unei vieti poluate si agitate. Nu mai vad primavara chiar peste tot. Acum trebuie sa o caut bine. Si cand ma apuca un dor nebun de ea… dau o fuga pana in parc si am impresia ca o gasesc doar acolo.

Dar e totusi primavara… primavara care te face sa crezi in nimic si in tot. Si tot o simt si tot o astept cu dragoste, cu bratele si sufletul deschis. Tot fac ghemuri din sperante si vise si le prind de crengile copacilor.  Inca astept cu nerabdare sa-mi aleg baba si ma supar si imi e teama cand vad nori si rost de ploaie. Tot astept sa fie bine, mai bine… Suficient de bine. In fiecare primavara incerc sa ma conving ca e floare la ureche sa o iei de la inceput. Si nu e asa? Doar atunci cand am fost creati noi, oamenii, era un inceput superb de primavara… In aceasta primavara sper sa am si eu puterea inceputului ca sa nu mai ratacesc zadarnic prin trecut. Nici un gol sa nu mai existe in inima, nici o criza sa nu mai suiere prin portofele… In speranta fericirii, o sa port in piept un snurulet rosu cu alb prins in piept chiar daca nu se mai poarta. O sa cred in simboluri si in intelesuri.

O sa stralucesc ca primavara, o sa infloresc ca florile, o sa ma scutur de griji la fel cum se scutura copacii de flori. Jobul acela minunat prin care nu fac decat sa ma redescopar si sa-mi recastig placerea de a munci sa faca bine sa ma astepte. Eu vin spre el… fara esecuri, fara stres, fara obligatii, fara “trebuie”. Iubirea aceea promisa… sa vina odata si sa nu mai fie cu asa amar de suferinta si asa ploaie de durere. Eu o astept cu feminitate, cu optimism, cu frumusete, cu lumina si soarele calai de afara, fara rabdare ca doar nu o sa traiesc o suta de ani, ci doar mai multe primaveri… Nu sunt doar vise de copil si sperante romantice de femeie, este doar o primavara. Nu vreau sa fie doar o primavara, ci „acea” primavara. A noastra, a femeilor si a tuturor lucrurilor si persoanelor care ne sunt dragi.

O primavara frumoasa!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: