Pe culmile destinului

Mi-ar placea sa ma trezesc din aceasta visare si sa stiu ca atunci cand o sa ma trezesc realitatea nu o sa ma loveasca iarasi. Nu mai vreau inca o rana pe suflet, sunt satula de gustul de amar. Eu cred cu tarie in visul meu. Il strang la piept sa creasca, il hranesc cu sentimentele mele si stiu ca totul o sa fie bine. Speranta mea nu ma va parasi, sunt sigura de asta.

De curand m-am reintalnit cu o buna prietena. Imi cerea insistent sa ne vedem, avea nevoie de o mana de ajutor, de cineva care s-o asculte, de cineva care sa inteleaga prin ceea ce trece, de cineva care sa-i fie aproape. Asta am facut dintotdeauna: am fost un bun sfatuitor, chiar daca persoana respectiva nu merita acest lucru. Nu pot sta cu mainele incrucisate privind la suferinta unui om, pur si simplu trebuie sa fac ceva. In ultima vreme am vazut destule. Nimic nu ma mai mira, nimic nu ma mai surprinde…

As vrea pentru o clipa sa fiu si eu egoista, as vrea ca toata lumea sa se invarta in jurul meu si mie sa nu-mi pese de nimeni. Numai eu sa contez si mie sa imi fie bine. Revenind la prietena de care spuneam… aceasta marturisea cu sufletul zdrobit cat ii este de greu sa-si vada viata fara omul alaturi de care a fost timp de sase ani de zile. Sa iubesti o persoana, sa te dedici ei, sa-i fi alaturi in momentele grele, sa treci cu privirea cand greseste, sa respecti mai toate regulile dintr-o relatie si ele sa nu mai conteze… Nimic sa nu mai conteze…

Sentimentele au trecut pe locul doi. Sigur o sa va intrebati: dar ce a fost atat de important incat sa se sacrifice o iubire? Ei bine, banii… intotdeauna este vorba de bani, nu? Privind in ochii prietenei mele mi-am dat seama ca este o fiinta puternica, capabila sa puna punct unei relatii in care sentimentele ei aveau prea putina importanta. Am vazut in ea o persoana capabila sa ia viata de la capat. Poate ca totusi ceea ce i se intampla nu era decat o amagire… Cum altfel poti sacrifica o iubire care a durat atatia ani pentru ceva material?

Eu cred ca daca exista iubire, toate celelalte lucruri pot veni cu timpul. Noi, oamenii, suntem insa niste orbi care vad doar aspectele care pe moment nu ne dau pace. In naivitate noastra, subjugam suflete suferintei. Intotdeauna se gaseste altceva care sa conteze mai mult decat sufletele. Si cu tot respectul, dar asta nu se poate numi dragoste. In ziua de azi se minte atat de frumos, incat am inceput sa cred ca nu mai exista oameni pentru care sinceritatea sa fi fost prezenta la nastere. Iar daca nu te nasti cu ea, atunci nici nu o poti cumpara. Incurajand-o pe prietena mea am preluat cumva suferinta ei, o imbarbatam, dar in mine focul dadea sa se stinga…

Stergandu-i ei lacrimile de pe obraz, spunandu-i ca norocul o sa vina si la ea, vroiam de fapt sa-mi alin sufletul. Multe coincidente m-au pus pe ganduri si am ajuns la concluzia ca nimic nu-i intamplator pe lume. As vrea ca visurile mele sa nu ramana scrum si sa prinda aripi, as vrea, fie si pentru un scurt timp, ca viata mea sa creioneze in roz. As vrea sa nu vad decorurile gri din viata mea.

Am sufletul tanar, insa nelinistea ce m-a coplesit in ultima vreme imi arata ca este posibil ca visurile mele sa se fi ratacit pe drum. Este posibil sa nu mai ajunga si la mine. Si am obosit rau sa caut fericirea. Am ajuns sa cred ca in viata nu poti fi fericit de mai multe ori. Fericirea ti se da o data si apoi ti se ia. Daca fericirea exista, sunt sigura ca a mea e bine ascunsa. Si chiar daca as pleca intr-o expeditie sa o gasesc, tot nu mi s-ar arata. 

Devine tot mai greu in ziua de azi sa gasesti o persoana care sa ajunga sa te inteleaga din priviri, o persoana care sa stie cand ai nevoie de ceva si care sa intuiasca cand un lucru nu-ti da pace. E greu sa gasesti pe cineva care sa stie ce te macina, care sa simta ca ai nevoie de o imbratisare, pe cineva care sa faca multe lucruri pentru tine si sa le faca fara sa-i spui tu ca trebuie sa le faca.

Mi-a placut intotdeauna sa cred ca visurile pot sa transceada granitele irealului si ca pot deveni reale. Naiva conceptie, nu? Daca visezi cam mult exista riscul sa te lovesti de realitatea crunta si sa vezi in ultimul moment cum oamenii la care tineai te injunghie pe la spate. Iar tu din prea multa generozitate, sa incerci sa treci cu privirea si sa mergi mai departe. Am pierdut atatea prietenii frumoase incat am ajuns sa spun ca, in afara minciunii, omul nu mai stie si altceva. De multe ori cand imi era greu mi s-a aruncat un cutit in spate. Pe oameni nu-i interseaza daca sufletul tau plange…

Daca ai prieteni de suflet, atunci tine-i aproape. Ei nu-ti vor face rau niciodata. In ceea ce priveste implinirea sentimentala, fiecare dintre noi este dator sa o caute pe cont propriu. Va trebui insa sa treaca mult timp pana cand destinul tau sa se intretaie cu destinul unei alte persoane. Pana in momentul in care doua inimi sa bata impreuna si sa fie precum focul si aerul este cale lunga. Mi-ar placea sa ma trezesc din aceasta visare si sa stiu ca atunci cand o sa ma trezesc realitatea nu o sa ma loveasca iarasi. Nu mai vreau inca o rana pe suflet, sunt satula de gustul de amar. Dar, de data aceasta ceva e diferit… Nu stiu cum sa explic, dar o stiu…

Intotdeauna conteaza sentimentele si la ce intensitate se traieste fiecare secunda. Detalii precum banii, prietenii, etc nu trebuie sa fie puse pe primul loc, caci se va gresi din start. Eu cred cu tarie in visul meu. Il strang la piept sa creasca, il hranesc cu sentimentele mele si stiu ca totul o sa fie bine. Speranta mea nu ma va parasi, sunt sigura de asta.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: