Isteria iubirilor de o vara

Daca vrei o iubire care sa-ti tina de cald si in zilele friguroase de iarna, fugi cat te tin picioarele de iubirea de-o vara.

Am intrat cu zilele in luna iunie si aproape ca am depasit-o. In mod oficial s-a dat startul iubirilor de sezon. In mod oficial, iubirile furtunoase sau senine, iubirile calai sau cele care ard, iubirile care se sting odata cu sfarsitul verii sunt permise  chiar si adultilor responsabili. Oficial, a inceput isteria iubirilor de-o vara. Ma uit cu ingrijorare la o fata obosita din oglinda. Trebuie inlocuita oglinda? NU… cariera are nevoie de un moment de respiro, umerii mai trebuie usurati din cand in cand de povara vesnicelor griji si raspunderi, familia – scuturata bine ca sa constientizeze ca poate sa respire si fara tine, tie -nu ti-ar strica zau un strop de magie si de libertate.

S-au emis si unele avertismente legate de aceasta chestiune.Daca vrei ceva mai mult decat o simpla aventura de vara, stai deoparte de asa ceva. Daca vrei o iubire care sa-ti tina de cald si in zilele friguroase de iarna, fugi cat te tin picioarele. Iubirile de-o vara nu dureaza mai mult… de-o vara. Acest gen de iubiri sunt periculoase. Din cauza lor, multe persoane ajung cu greu la mal sau in cazuri cele mai rele, unele nu ajung niciodata sa mai vada suprafata. La primul vant, iubirile de-o vara se clatina. La o doua suflare mai puternica, deja s-au dus. La o furtuna in toata regula, castelele de nisip dispar ca si cum nu ar fi existat vreodata. Cand razele soarelui se strecoara din nou, deja nici nu-mi mai pasa. Pe plaja asta a existat vreodata ceva?

Exista ceva in aerul de mare, pe care nu am stiut niciodata sa-l explic, pe care nu m-am straduit vreodata sa-l descifrez, pe care l-am luat drept ceea ce este si pe care nu l-am putut niciodata. Nu sunt doar hormonii si dorinta nefireasca de a face lucruri marete si extraordinare, diferite de cele pe care le faci in viata de zi cu zi. Este  mai mult decat chemarea marii si a apei. 

“Vara asta am sa ma indragostesc”… asa imi spun in fiecare toamna, iarna si primavara. Ei bine, vara asta m-am indragostit si s-a intamplat cu adevarat. Ca la 20 de ani, acum la 35. Cu un tremur ca la 16. Cu nisip, apa sarata, fluturi nu in aer, dar in stomac, cu dorinte temporare si dor netarmuit de fericire, cu o infinitate in fata mea mica, cu uitare de sine, fara gandul zilei de maine, fara sa astept, fara sa stiu ca cineva asteapta ceva de la mine, cu bagaje putine la ducere si mult mai multe la intoarcere. O iubire perfecta pana in cel mai mic detaliu, fara sa fie insa ca la carte sau programata dupa modul in care imi programez toata viata. Ea e iubirea mea de-o vara…

O astfel de iubire te face sa te simti vie, sa respiri sa pulsezi, sa fii una cu mare, sa ai puterea sa arunci cate un val si slabiciunea de a te lasa prinsa de urmatorul. Iubirea de care vorbesc m-a asteptat la malul marii si mi-a zambit in plin soare. Cand am intalnit-o, nu am stiut ce sa-i spun. O cautam de mult pe alte plaje, prin alte locuri aflate mai aproape si mai la indemana. Avea parfum de aer sarat si miros proaspat de briza, parul saten, maini puternice si un ten alb, usor bronzat. Nici nu imi pare rau, nici nu sunt trista, nici nu am ramas prinsa in amintiri, nu regret, nu am remuscari. M-a prins de mana si mi-a zambit. Nu m-a intrebat daca o sa fiu suparata cand totul se va fi sfarsit. Nici n-a mentionat ceva de un inceput. Nici nu m-am sinchisit sa aflu, dar am stiut. Cine a dorit sa stie mai mult decat atat? Cuprinsul incepuse sa fie ametitor. A fost mai mult decat atat ceea ce m-a cuprins… 

Vara mea a tinut 14 zile, dar zambesc cand imi amintesc si ma cutremur de cat de frumos a fost. Cum arata rasaritul alaturi de o persoana pe care stii ca s-ar putea sa nu o mai revezi vreodata? E si cum ai trai clipa stiind ca nu o sa mai existe o alta. Cum arata apusul reflectat identic in apa sufletului a doua persoane pe care apusul, mai mult decat orice le aduce laolalta? Cum sunt noptile cand te grabesti sa sorbi iubirea cu foamea muribundului? Ca o ploaie calda de vara… Dar… cum e cand soarele intra in nori si nu mai iese de acolo, cand ploaia nu mai conteneste din lovit? Iti dai seama ca visul tau frumos s-a implinit si a ars pana s-a consumat. Atunci razi fericit si intinzi mana dupa el, dornic sa-l mai vezi lucind inca o data. Pentru mai mult timp, poate pentru o viata, poate mai mult decat pentru un simplu si singur anotimp. Tot atunci, pentru prima oara, iti vine sa tipi. Ti-ai dori ca si vara viitoare sa fie tot ca vara asta. Si strainul cunoscut ale carui brate te-au strans nopti la rand sa fie din nou aici.

Acum, curg valurile peste visul tau de-o vara. Apa il matura si il ia la puricat. Il ingroapa nisipul. Iubirea  ramane doar ca amintire pe o plaja goala si in sufletul tau. Nimeni nu o sa-i mai stie secretul in afara celor care au trait-o. Poate doar marea…. Dar cate miliarde de visuri, identice cu ale tale, nu a scufundat?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: