Intre un trecut dureros si un viitor oarecare

Sa nu ne mai gandim la trecut! Sa-l izgonim, sa-l inchidem undeva, sa-l ferecam bine sa nu mai poata iesi vreodata, sa nu mai poata sa ne faca vreun rau. Sa ne intoarcem la prezent.
„Trecutul, prezentul, viitorul meu”… o chestiune filosofica, profunda, dar in acelasi timp atat de simpla. Nu ne gandim la semnificatia ei decat atunci cand ceva nu merge cum trebuie, cand lucrurile ies de sub control, cand viata noastra nu mai urmeaza cursul dorit. Cand prezentul „ne doare”, instinctiv aruncam o privire fugitiva catre trecut. Speram ca acolo sa gasim ceva de care sa ne agatam: un zambet, o mangaiere, un sarut – un adjuvant care sa indulceasca suferinta, sa inlesneasca depasirea problemelor actuale.
Si scotocim si scotocim prin ungherele trecutului si… dam de EL. El, care ne insenina zilele cu zambetul sau, el, care alunga durerea cu o mangaiere, el, care indeparta lacrimile cu un sarut, el, care insemna totul, el pentru care noi traiam. Dar el… el ne-a tradat. El a tradat increderea noastra, iubirea noastra, tot. El a plecat cand noi aveam cea mai mare nevoie de el. A plecat cu zambetul pe buze, nu i-a pasat, nu a privit in urma sa. A distrus tot: sperante, visuri, un suflet, un om. Ne-a lasat doar lacrimi si durere. 
Oh, nu! Sa nu ne mai gandim la el, la toate aceste clipe dureroase! Ne fac atata rau, redeschid atatea rani, rani pe care le credeam cicatrizate… Si-n plus nu merita! Cel care te iubeste nu te face sa suferi! „Nu, nu te-a iubit cu adevarat!”
Sa nu ne mai gandim la trecut! Sa-l izgonim, sa-l inchidem undeva, sa-l ferecam bine sa nu mai poata iesi vreodata, sa nu mai poata sa ne faca vreun rau. Sa ne intoarcem la prezent. De ce fugim de el? De ce ne e teama sa-l infruntam? De ce-l respingem cu atata vehementa? Poate pentru ca am ajuns la capatul rabdarii, poate pentru ca ne-am saturat sa asteptam sa se intample ceva bun si-n viata noastra, poate pentru ca ne-am saturat sa primim doar farame de fericire…
Ne-am rupt de trecut cu atata greutate, am strans din dinti, am mers mai departe. Am sperat la un viitor mai bun. Ne-am inarmat cu rabdare si am asteptat si iar am asteptat si… nimic. Aceeasi jumatate de pat gol in fiecare noapte, un singur tacam asezat pe masa de fiecare data, o singura periuta de dinti in suportul de pe etajera de la baie… si multa, multa tristete. O casa pustie, un suflet pustiit, o viata transformata in cosmar.
Privesti in jurul tau si lumea pare a fi surda la durerea ta. Nimeni nu-si intoarce privirea catre tine, nimeni nu te incurajeaza, nimeni nu te sustine. Toti par atat de preocupati de propria soarta si atat de grabiti sa-si joace propriul rol; si poate chiar au dreptate: e atat de scurta viata, incat daca nu te grabesti risti sa ajungi la final fara a fi performat o buna bucata din el.
Esti singura, tu cu tine insati. Te privesti in oglinda. Nu s-au schimbat multe in ultimii ani. Esti la fel, poate doar cu vreo doua – trei kilograme in plus si vreo doua – trei riduri noi. Dar astea nu constituie o problema, le poti remedia usor: cateva exercitii fizice, o dieta, un fond de ten bun, un mascara, un lip-stick si pacalesti trecerea timpului cat ai clipi. Dar sufletul? Pe el il poti oare pacali? Nu prea cred.
 
Pentru el nu exista niciun fond de ten care sa-i acopere fisurile, niciun mascara si niciun lip-stick care sa-i dea stralucire. Singura care ii poate vindeca ranile, care ii poate alina durerea si care ii poate aduce fericirea este dragostea. Dragostea impartasita face minuni: risipeste indoielile, alunga teama, readuce speranta, sporeste motivatia. Dar daca ea intarzie sa apara sau apare, dar intr-o alta forma decat ne-am dori-o noi, fara nici cea mai mica sansa de materializare, ce-i spui sufletului? Sa infrunte realitatea si sa nu inceteze sa spere. Probabil ca asta e singura arma care te poate ajuta si care face ca viitorul sa nu mai para atat de sumbru…

2 comentarii (+add yours?)

  1. Miky
    Noi 21, 2009 @ 10:12:06

    Buna

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: