Inger

Am vazut un înger, si i-am vorbit
Nu-mi amintesc ce i-am spus, dar stiu
Ca-n ochii lui atunci eu am vazut
Ce-a fost, ce este si ce va sa vina.
Atunci am înteles cine sunt eu, cine e el
Si de ce era de unul singur. Si-am mai vazut
Ce ani de-a rândul ochii-mi nu au vrut sa vada
Si am vazut tãcere si mâhniri,
Iubiri ce nu vroiau sa moara.
Si-am mai vazut un cer senin
Si-un suflet ca al meu în ochii lui
Oglindit.
Atunci am refuzat sa cred ca eu exist
Ca eu sunt altceva decât parere
Si gândul, trupul, sufletul adormit
L-au alungat pe înger.
Si îngerul ramase doar ce-a fost.
Doar o parere.

Ma doare trupul. Ma doare sufletul.
Iar gândurile ma ucid. De ce?
De ce nu am stiut acelui înger sa-i vorbesc?
De ce eu si cu el nu-avem acelasi suflet?
Aceeasi minte si acelasi corp
Aceeasi vorba în aceeasi limba?
De ce la început, când Dumnezeu a creat lumea
A hotarât ca eu si el
Sa nu fim aceeasi si totuna?
De ce macar nu pot vorbi cu el?

Am vazut un înger, si mi-a fost teama sa-i vorbesc.
Teama, caci nu stiam ce sa îi spun.
Oare ce-asteapta un înger sa-i spui?
Oare c-un înger poti vorbi? Oare nu-i surd
Precum el mut este?
Dar oare ce-i un înger? L-am vazut
Dar nu îl pot descrie. De ce oare?
Ce-a fost, ce este el?
Nu cred ca am stiut, nici înteles
Caci am vazut un înger mut
Si mi-a fost teama sa-i vorbesc.

Am vazut un înger, si nu stiam ce sa-i spun
Caci îngerul, mai mut ca o statuie
Statea, si se uita-napoi.
De mine teama sa îi fie?
Si ma-ntrebam: Oare cum vede-un înger?
Cu mintea-mi încercam sa îl ucid
Sa-l uit precum un vis urât,
Cosmar sublim, o groaznic-armonie
Vroiam sa termin ce n-are început
Si sa încep ce n-are-n veci sfârsire.
Caci am vazut un înger, l-am iubit.
Dar oare-a fost iubire?
Se poate, caci oare ce-i dragostea altceva
Decât un vis cu un înger surd
Si mut, si poate orb de-atâta stralucire.

Am vazut un înger, si am tacut
Si în tacere îngerul de lut
Si-a mai oprit din stralucire
Aripile cazut si cu zborul frânt.
Si cerul s-a facut de plumb
„Si iata” – mi-am zis – „alt înger decazut”

Un înger am vazut, dar a-i vorbi nu puteam
Din frica sau din nestiinta
Caci poate îngerii trebuie sa ramâna surzi
Si muti, si orbi de-atâta suferinta

Dar am vazut un înger.
Oare el ce-a vazut?

2 comentarii (+add yours?)

  1. mirela
    Noi 09, 2009 @ 01:57:25

    SUPERB!!!!

    Răspunde

  2. Teona
    Mar 24, 2010 @ 23:57:45

    Minunat!Destul de confuz pentru cititori mesajul dar este minunat!
    Felicitari…Te rog sa nu iti pierzi nicio data romantizmul…Scrii atat de frumos…Dar din pacate…Daca nu ai fi suferit…Nu cred ca ai fi putut scrie asemenea lucruri…In orice caz este o poezie ilustrata in cel mai frumos mod posibil.Voi mai intra pe blogul tau,e minunat.Sa stii ca ajuta foarte mult…Cel putin pe mine ma motiveaza.Ai un dar…Nu il irosi!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: