Cineva acolo sus te iubeste…

Mereu am mers pe principul de a-mi trai viata si fiecare zi ca si cum ar fi ultima pentru ca nu se stie niciodata cum poti sa patesti ceva.
Probabil ca nu este cel mai potrivit titlu ales dar aceasta este replica primita din partea unui bun prieten.
Mereu am mers pe principul de a-mi trai viata si fiecare zi ca si cum ar fi ultima pentru ca nu se stie niciodata cum poti sa patesti ceva. Credeam in acest lucru insa nu la fel de mult cum o fac acum.
Fiecare dintre noi avem momente in care simtim ca totul ne merge prost si nimic nu ne mai poate face sa ne revenim. Uitam sa avem grija de noi si sa pretuim fiecare moment asa cum ar trebui sa o facem.
Vreau sa va povestesc ce am patit acum cateva zile si singurul lucru pe care trebuie sa-l faceti este sa va puneti timp de 5 secunde in locul meu.

Era o zi de sambata obisnuita. Nimic iesit din comun. Ies pe afara si ma urc in tramvai. Trebuia sa ma vad cu cineva si cobor in statia unde am stabilit intalnirea. Cobor din tramvai si ma opresc pe refugiu si ma uit in jur sa vad daca se apropie.

Nu stiu la ce m-am gandit dar am zis ca e mai bine sa traversez si sa astept pe trotuar. Am traversat si dupa cateva secunde cand am ajuns pe trotuar ma intorc. Vad cum un baiat alearga spre refugiu, apare o masina, incearca sa-l evite dar din pacate il loveste. M-am speriat si mi-am acoperit ochii instant cand l-am vazut aruncat in aer. Aud lovituri si tipete, cand deschid ochii masina se urcase pe refugiul de tramvai. Inca doua persoane erau aruncate in strada si baiatul era nemiscat in spatele masinii. Trecuse peste el…si masina era acum oprita in locul in care ma aflam eu in urma cu cateva secunde.

M-a bufnit plansul si nici nu mai realizam ce se intamplase. S-a strans multa lume in jurul baiatului si salvarea e venit foarte repede. Celelalte persoane care se aflau pe refugiu au avut noroc ca era rosu pe partea spre care au fost aruncate si masinile stateau. In acelasi timp cu acest accident s-au mai lovit in intersectie alte 2 masini.

Nu stiu daca ma pot numi norocoasa, suna ciudat termenul, dar stiu si ca orice secunda in plus m-ar fi putut costa viata. Sper sa toate persoanele implicate in accident sunt bine si ii multumesc lui Dumnezeu ca a avut grija sa evit acest cumplit accident. Imi dau seama ca multi altii sunt in aceeasi situatie pentru ca nu am fost singura persoana care a traversat in acea clipa.

Va sfatuiesc sa nu uitati de voi si sa pretuiti asa cum trebuie fiecare moment. Maine poate fi prea tarziu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: