Amintiri…

O camera mica unde am locuit doar noi doi ,fotografii incolore atarnate de’o sfoara,versuri vechi scrise pe peretii inegriti si ahh! parfumul acela!
Discuri vechi ce le ascultam intruna . Dar acum s-a asezat praful peste tot,ma asez pe salteaua rupta.Carti aruncate in colturi,pagini rupte,scrisori,lumanari stinse de greutatea vantului,memorii. Toate poarta amintirea noastra,pe alocuri cateva poezii ce mi leai dat in dar inainte de a pleca.
O lumina pala prin geamul fumuriu ,vantul iernii intra prin crapatura usii,si ma acopar cu cersaful vechi ,dar peste tot,e urma ta.
Ne ascundeam in camera asta .Iti asezai capul pe umarul meu si spuneai povesti copilaresti, basme ce doar eu le ascultam .Dar ai plecat si ai uitat de acele vremuri.
Mai stii cum era cand fugeam,si te gaseam sub plapuma?Iti amintesti cum plecam la mare doar pentru o zi,sa vedem rasaritul inaintea primei zile de toamna,plecam si uitam de restul?
Ai uitat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: